Cine sunteti? Cine sunt?

Alo domnul Grigore?

         -Da! Cine sunteti?!

      Imi venea sa-i raspund sunt eu Radu… dar am inchis .

 Am inchis, mi-am aprins o tigare si am inceput sa ma gandesc …da, oare cine sunt.  Tara minunilor, care e imaginatia mea stupida, imi dadea doar raspunsuri evazive dar nici unul mai subiectiv.

 Sunt momente in viata in care derulam inapoi si ne intrebam”cine pana mea sunt?” Ce-am facut pana azi …ce-am facut pentru mine ce-am facut pentru altii sau ce o sa fac maine. Suna rau dar mi-a placut mai mult viata cand nu stiam ce fac maine decat cand aveam un program a doua zi..

  Mi-amintesc viata de sundent, de sofer, de om de marketing, iar de student…..De ce naiba o prefer pe cea mai riscanta tot timpul? …  Pt ca am satisfactii mai mari dupa o frica trecuta, sau mi se par mie mai mari in momentul de ralache dupa trecerea pericolului…..nu, nu sunt dependent de adrenaliana …. ma stiu fricos dar nebun, oare ce ma domina . Mda, nebunia fara frica nu se mai numeste curaj . Ok ..sunt dependent de necunoscut sau de pericol?! Tre’ sa plec  de aici cum am plecat tot timpul de peste tot , dar de ce urasc statornicia nu stiu .

   Ba da stiu , pentru ca tot timpul imi repet : viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta  cu pasiune, iubeste patimas, razi zilnic si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti sau sa-ti iesi din monotonia zilnica. Fa ceva ce-ti vine in minte pe moment doar ca sa simti ca ai mai evadat putin din cotidian.

  Cateodata ma simt ca un prizonier intre voi sau intre mentalitatile voastre ,De ce naiba uitati ca muriti ,  de ce credeti ca aveti mai multe vieti .Da sunteti prizonieri ai sistemului si eu prizonier intre voi, sclavi ai regulilor si ai standardelor. Imi spune-ti mie ca-s nebun dar sunteti oare vreunul mai fericit in viata voastra banala decat mine in nebunia mea.

Ai trecut vreodata printr-o frica mare sa vezi dupa ce trece cu cata pofta traiesti , sa vezi  ce frumos e rasaritul  a doua zi?!

Cum m-am intersectat cu lumea voastra ,pe care o iubesc doar parintii mei, si-n care va place voua sa traiti stau uneori si ma intreb.

Acceptarea mea sa traiesc cu voi a fost doar din dorinta sa compar cele doua lumi .Voi ati avut vreodata idea sa va comparati viata cu a altora pe care i considerati inferiori, sa incercati macar sa traiti o zi ca alti. Hai ca stiu raspunsul… Atunci nu spune-ti ca sunteti mai fericiti ca ei , era sa zic mai impliniti….

 E noapte, ma urc in masina si merg prin ploaie, am iesit de fapt sa-mi iau tigari dar n-am chef sa ma intorc acasa. Privesc stropii cum urca incet pe parbriz  si ma gandesc.

 Ma gandesc cand am mers oare ultima oara asa prin ploaie fara nici o grija, far nici o tinta.

 E greu sa uit libertatea, e greu sa n-o iubesc pana la dependenta, cand imi amintesc ultima mea plimbare ca asta, mi-amintesc si acum ce melodie ascultam, imi spuneam in gand ca libertatea pentru mine nu e sa faci cea ce vrei ci sa nu faci cea ce nu vrei.De fapt toti oamenii se cred liberi chiar daca nu mai au timp de ei nici macar cateva ore pe zi.

Ma urasc ca am uitat de mine , ma urasc ca am uitat ca trebuie sa mai ies din program din cand in cand.Noroc ca mi-am revenit ca altfel uitam poate si muntii si apa si plimbarile cu masina prin ploaie si fara sa vreau ma uitam pe mine.

  „Fericiti sunt aceia care pot trai in moment , care pot trai prezentul absolut, pe care nu-i intereseaza decat beatitudinea clipei” spunea Noica si mai spunea ca trebuie sa-ti pastrezi din naivitate ca sa fi mai fericit.

Poate nu sunt nebun poate sunt doar naiv ca vreau sa cred ca e mai bine liber.

„E ok ramai asa” imi spune o voce si nu stiu de ce dar o ascult,o ascult……..si sufletul imi rade hohotind