Carutul spre fericire

                                      Carutul spre fericire

 

   Ma trezesc la 7 si-mi beau cafeaua pe balcon in roua diminetii.

   Ma uit pe strada cu gandul in alta parte, neatent la trecatori si totusi ceva ma intristeaza. Ma gandesc ce poate fi trist in mintea mea, ce poate fi trist in subconstientul meu, sau ce ma deranjeaza si nu stiu.. Dimineata e totusi insorita si pasarelele o fac vesela.

   Vad un batran pe strada impingand un carut cu hartie si fier,.

Imi dau seama ca nu e primul. Incerc sa mi reamintesc al catelea e. Nu-mi dau seama dar ceva imi spune ca nu e primul.

   Facand o derulare pe retina realizez ca in timp ce-mi beam cafeaua si ma gandeam la altceta au mai trecut trei.Trei batranei si o batranica.

   Of  ce trist , imi dau seama ce ma intrista fara sa vreau.

  Dureros de trista e realitatea , realitatea in care traim. Ne inconjoara cu cruditate si tristete fara sa ne dam seama sau fara sa o bagam in seama. De multe ori fiind preocupati de treburile cotidiene ne vedem de treaba si mergem inainte cu tristete-n suflet nestiind ce ne provoaca amaraciunea din interior.

    Traim in egoismul nostru , ne deranjeaza ce se intampla imprejur dar nu facem nimic sa schimbam lumea.

   Oare din lene nu ne implicam sau doar din delasare?!

   Ne certam cu un prieten si suntem supoarati cateva zile, apoi ne trece. Dar tristetea din noi nu are izvorul aici, ea are izvorul in cea ce ne inconjoara.

   Ma intreb daca am fi inconjurati numai de oameni veseli oare am privi doar rozul vietii?!Raelizez cu stupoare ca asa ar fi.

    Oamenii tristi ne deprima dar cand avem timp sa-i obesvam ne fac sa gandim mai realist si mai profound.

    Marele nostru pacat e ca avem ochii pentru ei foarte rar si cand ii avem ii privim cu nonsalanta ca si cum nu putem face nimic.

   Acum ma urasc ca stau si mi beau cafeaua linistit in timp ce batraneii trec pe strada mea impingand carute mici cu fier, hartie sau unii cu paine din gunoaie.

   Daca ar fi sa facem ceva ar trebui in primul rand sa-i privim. Sa ne facem timp macar 2 minute pe zi sa ii privim si sa ne gandim la ei

   Tristetea ne inconjoara si ne bucuram ca reusim sa o ignoram de multe ori decat sa incercam sa facem ceva sa nu mai existe

   Hai sa fim mai veseli, dar sa iesim din acvariile cotidianului si sa acordam macar un zambet batranilor care se uita neputinciosi la noi si-si cara carutul cu resemnare, carutul spre cateva secunde de fericire.