Drumul spre oriunde

                               Drumul spre oriunde (Freedom for sale)

 

 

    Azi am plans, azi am plans ca un copil care si a pierdut jucaria favorita.

Azi mi-am vandut motocicleta, mi-am vandut singura picatura  de libertate care o mai simteam.

 

    O sa ma hranesc cu  amintiri de acum. Bine ca nu mi-am vandut si amintirile la pachet promotional cu motorul.

 

    Am vazut pe o masina un actibild cu un motociclist : “ Colegi in traffic” si o lacrima am simtit ca evadeaza . A evadat din suflet nu din ochi.

Imi iubeam motorul pentru acea senzatie unica care ti o da.

Imi iubeam mototrul pentru drumul care se ascutea in fatza si pentru acel petec de cer din oglinda, il iubeam pentru intalnirirle cu cei ca mine, il iubeam pentru ca ma ajuta sa evadez in weekend-uri, il iubeam ca ma trezea din vise brusc cateodata aratandu-mi asfaltul cu duritatea lui,  facdu-ma sa-mi brevin la realitate prea brusc spunadu-mi in gand : “ N-am patit nimic, Dumnezeu ma iubeste, ca apoi sa ma ridic sa-l verific daca a patit ceva si sa ma urc iar pe el sa ma intorc iar in visul meu.

Il iubeam pentru ca sunt copil iar el era jucaria mea favorita, il iubeam pentru sunetul lui nervos care produce depenta .

 

    Mi-aduc aminte cum radeam inainte de motociclisti :

Ce prosti , sa refuse comfortul unei masini.

Ce prost eram eu de fapt.

 

    Mi-a supus un motociclist batran :

      -Bai tinere masina e pentru corp , iar motorul e pentru suflet.

    4 Wheels move the body, 2 wheels move the soul.

Cei care au simtit macar o data vantul din fatza si tricoul fluturand ma inteleg.

 

    E o senzatie unica, un strop de libertate care nu o sa-l simti niciodata in masina orice comfort ai avea sau orice sonorizare ti-ar desfata auzul.

Poate de aceea imi place muzica rock ca aduce putin cu sunetul motoarelor si trezeste rebelul din mine.

 

    Ce frumos era cand aveam soseaua in fata , fata in spate si o intrebam unde mergem.

Ii vedeam mana in oglinda fluturand  in semn de : Unde vrei sau oriunde.

Era probabil fericirea de a evada din cotidian.

Si chiar mergeam oriunde, ne urcam pe el si ne hotaram la iesire din orasunde vom merge.

 

     Ne opream uneori sa mai admiram cate un peisaj sau cate o biserica, pe un deal in apusul soarelui.

    Acum am sufletul trist .

Asta e, imi spun , aveam nevoie de bani, la anu’ o sa-mi iau alta motocicleta si o sa fie iar la fel.

Oricum vine iarna si trebuie sa-mi gasesc alte evadari.

 

    Totusi o parere de rau am.

 Si un gand imi spune: Ti-ai vandut placerea de a urca in sa si a porni iar pe drumul spre oriunde.

 

 

 

 

                                                                                    Mi e dor…..